Ag HBe marker de replicare virala, cand replicarea virala scade Ag Hbe dispare si se detecteaza Anti Hbe.

AgHBe se evidentiaza inca din perioada de incubatie, imediat dupa aparitia AgHBs.

Dispare in convalescenta cu aparitia anti Hbe.

Detectarea lui indica infectivitatea persoanei.

Informatii generale

AgHBe este codificat de aceeasi secventa de ADN ca si AgHBc, dar transcriptia lui incepe mai devreme. Prezenta AgHBe este indicatorul cel mai concret al replicarii virale si deci al infectiozitatii serului. La purtatorii cronici de AgHBs, investigarea AgHBe permite estimarea riscului de infectare  a celor care vin in contact cu acesti indivizi. AgHBe apare in decurs de o saptamana de la aparitia AgHBs si in cazurile acute dispare inaintea acestuia. De obicei remanenta lui in ser este de 3-6 saptamani.

Disparitia AgHBe in hepatita acuta se asociaza in mod obisnuit cu un declin al valorilor transaminazelor si inceputul etapei de vindecare.

Cu cateva exceptii, AgHBe este prezent doar la persoane care prezinta in ser ADN VHB si este utilizat ca alternativa la determinarea ADN VHB. Persistenta lui mai mult de 20 de saptamani sugereaza evolutia spre starea de purtator cronic si, posibil, spre hepatita cronica.

Prezenta lui la mamele cu AgHBs pozitiv, indica o probabilitate de 90% ca nou-nascutul sa dobandeasca infectia cu VHB. Sunt posibile absenta AgHBe si prezenta ADN VHB la pacientii infectati cu un mutant al VHB care nu sintetizeazã AgHBe.

Recomandari pentru determinarea AgHBe

•  investigarea gradului de infectiozitate;

•  monitorizarea hepatitei B acute si cronice;

•  evaluarea succesului terapiei antivirale.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate).

Specimen recoltat - sange venos.

Metoda - ELISA.

 

Definitie

Evidentierea  antigenului de suprafata al virusului hepatic de tip B.

Semnificatie clinica 

Prezenta AgHBs in serul/plasma umana este marker de infectie cu virusul hepatitei B.

Ag HBs este primul marker de infectie care apare cu cateva zile sau saptamani innainte de aparitia simptomelor clinice.

Detectia AgHBs  se face in scop diagnostic si de monitorizare a persoanelor infectate cu HVB , pentru evitarea transmiterii acestuia.prin sange sau derivate de sange.

Determinarea AgHBs este factor de monitorizare a evolutie bolii la pacientii cu HVB acuta sau cronica .

Multe persoane care au contactat recent virusul, pot sa nu prezinte nici un fel de simptome (pana la 40% din cei infectati) fiind descoperiti intamplator cu ocazia testarii pentru donarea de sange ca fiind purtatori ; sau pot prezenta simptome asemanatoare unei gripe: pierderea apetitului alimentar, oboseala (care persista de saptamani), dureri musculare sau articulare, greturi, varsaturi,dureri abdominale sau in zona ficatului, diaree, eruptie cutanata, febra moderata, urina inchisa la culoare, scaune decolorate, icter (coloratia galbena a pielii si ochilor);

 Simptomele pot aparea intr-un interval de 25-180 de zile dupa expunerea la virus.

 

Alfa-fetoproteina este o proteina de origine fetala care se sintetizeaza in ficat si celulele gastrointestinale si  trece transplacentar in sangele matern.

AFP se detecteaza in plasma embrionului de 4 saptamani si creste rapid in primul trimestru de sarcina. Cantitati mici de AFP (500ng/ml) strabat placenta si se gasesc in serul matern.

 

Ce indica acest test

Prezenta alfa-fetoproteinei in serul mamei detecteaza, daca nivelul ei este crescut peste limitele normalului, un risc crescut pentru gemelaritate, defecte deschise ale tubului neural fetal (de ex., anencefalia sau spina bifida), atrezia intestinala, hepatita, nefroza.

La adult nivelul  Alfa α-fetoproteinei este folosit ca markar tumoral. Valori ridicate pot indica stari patologice: seminom testicular, carcinom hepatic. Nivelul ridicat de AFP nu se asociaza intotdeauna cu malignitatea. Cantitati de AFP mari se pot intalni si in cazul unor stari patologice de hepatita virala, hepatita cronica, ciroza.

Practicat intre a 15-a si a 20-a saptamana de sarcina testul prenatal pentru alfa fetoproteina din serul matern indica, atunci cand se inregistreaza o scadere marcata, risc crescut pentru nasterea unui copil cu sindrom Down, trisomia 13 sau alte aneuploidii. Trebuie avut in vedere faptul ca exista si alte cauze de scadere a nivelului alfa-fetoproteinei.

 

 Cand trebuie facut acest test

 Se recomanda practicarea testului alfa-fetoproteinei in sangele matern la persoanele cu varsta mai mare de 35 de ani, celor care au nascut si alti copii cu defecte ale tubului neural sau cu cromozomopatii diverse, precum si femeilor, care au fost expuse la radiatii, la diferite substante chimice sau la medicamente cu "reputatie" teratogena.

 

 

Definitie

Anti HBs - anticorpi specifici de tip Ig G,  anti-antigene de suprafata a virusului hepatitei B. 

 Cand acest test este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata imunitate impotriva virusului hepatitei B.

 

Semnificatie clinica

Anti HBs apar dupa o hepatita cu HBV (semn de convalescenta sau imunitate) sau dupa vaccinare contra hepatitei B.

Anti HBs sunt detectabili toata viata. Au rol de monitorizare a succesului terapeutic in hepatita  de tip B acuta.

In cazul vaccinarii anti HVB permite verificarea necesitatii si  succesului vaccinarii anti HVB.

Descriere Hepatita virala B se vindeca in totalitate la 90 % dintre pacienti in decurs de 12 saptamani, cu disparitia AgHBs si aparitia anticorpilor protectori anti-HBs.
Anti-HBs sunt prezenti in ser la 4-6 luni de la debutul bolii si raman detectabili la 80-90 % dintre pacientii cu virusul eliminat.
Prezenta anticorpilor anti-HBs fara AgHBs detectabil indica vindecarea dupa o infectie cu VHB, absenta contagiozitatii si imunitate fata de o infectie ulterioara cu VHB; in caz de expunere, pacientul nu necesita administrarea de gamaglobuline; sangele lui poate fi transfuzat.

Anti-HBs apar si dupa transfuzii prin transfer pasiv.

Prezenta anti-HBs poate fi utilizata pentru a demonstra eficienta programelor de imunizare (vaccinare). Apar la 90 % dintre adultii sanatosi dupa administrarea a 3 doze imunizante; 30-50 % dintre acestia pierd anticorpii dupa 7 ani si necesita revaccinare.

 

Pregatire pacient- se recolteaza pe nemancate.

Metoda - ELISA

 

Descriere termen medical:

Anticorpii antiroglobulina sunt anticorpi indreptati impotriva tireoglobulinei (proteina, precursor al hormonilor tiroidieni, sintetizata de catre celulele tiroidiene si stocata in glanda tiroida). Determinarea concentratiei serice de anticorpi antitireoglobulina este utila in diagnosticul tiroiditelor autoimune.

 

Abreviat - Anti-TPO

• TPO se gaseste in microzomii tirocitelor si se exprima pe suprafata celulelor atipice , in asociatie cu tyroglobulina (TG) are rol esential in iodinarea L-tyrozinei si formarea hormonilor tiroidieni T4,T3 si fT3
• TPO are potential autoantigenic.
• Determinarea concentratiei serice de antiTPO este utila in diagnosticul tiroiditelor autoimune: 

 

Anti TPO crescut avem in:

• 90% din pacientii cu tiroidita Hashimoto cronica 
• 70% din pacientii cu boala Graves

Nivelul seric al antiTPO nu este totdeauna corelat cu starea clinica, un nivel normal nu exclude boala , dar reaparitia antiTPO dupa remisie poate insemna o recrudescenta a bolii.

Valori crescute se intalnesc in:

• Tiroidita Hashimoto
• Boala Graves
• Mixedem idiopatic
• Boala Addison
• Tiroidita Riedl

 

Principalele indicatii clinice sunt:

• Tiroidite - in special pentru detectia tiroiditelor cronice limfocitare 
• Hipotiroidism primar (forme subclinice, latente)
• Hipertiroidism -mai ales ca analiza aditionala la determinarea TRAK (anticorpi antireceptori TSH) la pacienti cu boala
• Graves Gusa endemica pentru evaluarea prezentei unei boli tiroidiene autoimune suprapuse 

 

 

Informatii generale Virusul hepatitei A este un virus mic, lipsit de invelis, ce face parte din familia Picornaviridae, genul Hepatovirus; este alcatuit dintr-un genom ARN monocatenar de polaritate pozitiva si o capsida cu simetrie icosaedrica; in functie de proteinele capsidale (VP1 – VP3) a fost descrisa o singura varianta antigenica majora. Anticorpii care apar fata de aceste antigene sunt anticorpi neutralizanti, protectori. Virusul se transmite predominat fecal-oral, prin apa si alimente contaminate cu fecale, dar in conditii de mare promiscuitate este posibila transmiterea si prin contact interuman strans4;6; este raportata si transmiterea pe cale sexuala la homosexuali6 si rar parentera. Perioada de incubatie a bolii este in medie 28 zile (15-60 zile). Formele inaparente reprezinta peste 80% din cazurile inregistrate la copii; cu varsta numarul acestora scade. Manifestarile hepatitei sunt cel mai frecvent de gravitate medie, dar pot evolua si sever, insa foarte rar (1%) ca hepatite fulminante (insuficienta hepato-renala, cu mortalitate 80-90% ). Hepatita virala A nu cronicizeaza si virusul nu persista in organism. Virusul este prezent in sange si fecale cu 2 saptamani inaintea debutului bolii si 1-2 saptamani dupa disparitia icterului. Diagnosticul de rutina al infectiei este serologic; testele pun in evidenta anticorpii de tip IgM si totali. Primii anticorpi care apar sunt de tip IgM, urmati ulterior de aparitia IgG. Anti-HAV-IgM apar concomitent cu debutul simptomelor, ating un nivel maxim in cursul primei luni si devin nedetectabili dupa 6 luni. Anticorpii anti- HAV totali sunt predominant de tip IgG, cu exceptia perioadei infectiei acute cu VHA, cand predomina anticorpii de tip IgM. Ei sunt aproape intotdeauna prezenti la debutul hepatitei acute si sunt de regula detectabili tot restul vietii (45% dintre adulti au acesti anticorpi prezenti in ser). Prezenta lor indica o expunere anterioara la VHA, convalescenta, precum si imunitate fata de hepatita de tip A7; anti-HAV-IgG sunt pusi in evidenta in ser la 2 saptamani de la vaccinare si dupa administrarea de imunoglobuline titrul anticorpilor postinfectie este mai mare decat cel prezent dupa transfer pasiv. Anti-HAV-IgG transferati de la mama la fat transplacentar pot fi detectati la copii, chiar si peste varsta de 1 an. Absenta anticorpilor anti-HAV totali exclude practic infectia recenta cu VHA. Profilaxia infectiei se realizeaza prin vaccinare.